A venit primavara. Ii simtiti parfumul? Se aud si pasarele in cor. Ia deschideti fereastra si ascultati.
Va propun sa va suiti in masina si sa faceti o plimbare pana la Busteni la Castelul Nababului. Care Nabab? Cel de la 1900…. adica Gheorghe Grigore Cantacuzino. Era considerat cel mai bogat roman al timpului sau. De vita nobila, descendent al Cantacuzinilor care au dat 2 imparati bizantului, Nababul si-a construit in 1911 un castel foarte frumos , care a reusit printrun mister sa supravietuiasca erei comuniste. Castelul se numeste ZAMORA. In ebraica, Zamora inseamna Laudata.
Ca raspuns al misterului supravietuirii au aparut mai multe legende. Vedeti voi, toti stim ca exista energii subtile care asemenea unor fantani , tasnesc la suprafata. Da, sunt energiile telurice, canalele energetice, linii Lay…. tot felul de cercetari si scrieri incearca sa aduca lumina in acest domeniu. Bucegii au fost desemnati drept detinatori de astfel de energii. Ei bine, legenda spune ca o explicatie a alegerii domeniului pentru acest castel ar fi chiar un acest potential energetic benefic. Chiar langa castel, aleile parcului duc la o fantana si o grota care are misterul ei. Daca in era comunista parapsihologia cu energiile nu erau agreate, macar legenda unor fantome ce bantuie grota si castelul, au reusit sa tina la respect daunatorii si demolatorii. Ba chiar a aparut si o bisericuta de lemn in stil maramuresean. Oricum ar fi, privelistea este superba si eu personal am simtim cum ma incarc cu o stare de bine. Ghida care te insoteste in turul castelului este profesionista iar daca o starnesti la conversatie, incepe sa depena multe istorioare. Si sunt multe detalii care pot trece neobservate de un ochi neavizat. Castelul in stil romanesc neobrancovenesc, este plin de simboluri. Vulturul bicefal si coroana drept insemne regale; Ciorchinele de struguri- bogatia; dragonul din frunze- puterea. Ele apar ca lait-motiv in toate incaperile, pe pereti, seminee, tavane, aplice de cristal, candelabre, pardoseala.
Crucea templierilor însemn preluat de masoni apare si el, delicat chiar de la intrare.
Scara interioara duce spre sala Ardeleneasca, una din salile cele mai frumoase ale castelului. Motivul dragonilor si spic de grau reapare si pe balustrada.
Sub grinzile de stejar frumos decorate in locul vechiului candelabru cu lumanari sta acum un candelabru de cristal. Aici , ne spune ghida, este centru energetic al castelului. Aici aveau loc intrunirile masonice ale invitatilor Nababului.
Vedeti Dragonii din pardoseala?
…sau lipsa coroanei de la blazonul de pe usa?
Of!! Internetul imi face probleme si imi dispare textul…..
In Holul de Onoare este cea mai bogata colectie de heraldica din Romania. Si chiar au cu ce rude sa se laude.
Candelabrul din Holul de Onoare este cel original. Apare si in fotografiile din 1925.
Toate obiectele sunt adevarate opere de arta. Ia priviti semineul din piatra alba sculptata si intarsii de mozaic!
Cat despre Paun, ce sa comentez? Paunul este pur si simpul o bijuterie.
Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. Chiar feroneria a fost personalizata cu insemnele GC , adica Gheorghe Cantacuzino. Cu trifoiul , echilibru cu natura si strugurii, simbol al bogatiei…..
Peretii erau imbracati cu foita de aur. Iar comunistii care au schimbat destinatia in Sanatoriu TBC al Securitatii au dat un strat de var verde peste el. Oricum, este un miracol, faptul ca a supravietuit atat de bine.
Ghida spunea ca energia castelului este data din Varful Bucura , numit si Varful Ocolit sau Varful Cerului. Situat la 2503 m , Varful Bucura este cercetat pentru fenomenele bizare care au loc acolo.
Iesiti din casa si mergeti sa-l vedeti. Sunt doar 60 de km din Brasov.
Ei, da! După prima săptămâna neîntreruptă de lucru din 2014, avem un nou week-end. Ura!! Este a 8-a postare de timp liber a mea si cum arata si feng-shui, va fi cea NOROCOASA!
Ce facem? Unde mergem? Mă mănâncă palma…. Iau bani ? Dau bani? Nu mai știu care mână ce face. Oricum, îmi frec palmele iar surâsul se întinde tot mai larg pe fața mea.
Lăsăm pisicile pe mâini bune. Voi ce lăsați acasă? Copiii? Da, cred ca este o idee buna de data asta. E mult de mers pe jos.
Un bagaj mic, mărunțel… doar cele strict necesare… și, pe aici ți-e drumul! Ce poți face întro zi la Londra? Ha, Ha, ha! Totul și nimic. In doua? Tot ce iți propui. Tot ce ți-ai imaginat dar nu știai de unde să apuci. Tot ce ține pentru a simți parfumul Londrei.
Câteva repere?
Pentru că este prea de dimineață, poți prinde răsăritul soarelui de iarna în Parcul St James. In fața ta paradisul își etalează una din fațete sale: gazon încă verde , tuns în stil tradițional, cum îi șade bine; rațe somnoroase care au adormit sub copac cu o seara înainte și acum una face pe nebuna și măcăne de parcă a avut un coșmar; porumbei zgribuliți cu pene parcă date cu briantină, veverițe suspicioase, neastâmpărate care își fac toaleta matinală cu mișcări rapide ale lăbuțelor pe față și care țopăie întro mișcare browniană…. Stai, că nimic nu e întâmplător! Veverița-detectiv începe să sape în pajiște precum un câine care dezgroapă un trofeu. Cred că e din desene animate. Ce viteza are!? Și, surpriză, chiar scoate o…. ceva, și începe să mănânce. Nu văd lebedele albe sau negre. Or fi migrat spre altă monedă? Intâlnim câțiva singuratici care fac jogging. Grădinile naturale luxuriante devin minimaliste în perioada asta. Un pic cam frig dar fermecător. Lacul este calm, parcă adormit. Fântâna arteziană din toamnă nu funcționează acum. Poți intra să te încălzește în cafeneaua din parc, să bei o ceașcă de ceai negru English Breakfast Tee cu sau fara lapte.
Dar se apropie ora 9:30 si se deschide Westminster Abbey, așa că ne îndreptăm spre abație și Houses of Parliament, chiar pe malul Tamisei. Este o sincronizare perfectă. Am impresia că Westminster Abbey este închiriată special pentru vizita mea. Nu cozi…., nu agitație… Of, și ce cozi sunt vara aici! Totul este construit la scara imperiului, cu alte unități de măsura. Mă simt ca un liliputan, o picătură pierdută în spațiu și timp. Arhitectură grandioasă care să satisfacă prestanța monarhilor, a oamenilor de știință (Isac Newton) și cultura (Charles Dickens, William Shakespeare, Joseph Haydn) dar și a Soldatului Necunoscut din Primul Război Mondial. Este plăcut să vezi o țară care își cinstește valorile indiferent de sorginte. Desigur tronul încoronării este plin de mituri deși este un scaun de lemn destul de simplu, vechi de … 713 ani. Simbolul puterii depline, chiar divine în cursul unor anumiți monarhi, a rămas neclintit chiar și în epoca capitalismului sălbatic. Pentru că scoțienii aveau alt talisman al încoronării, Piatra Destinului, pentru mai multe sute de ani, englezii au îndesat-o sub tronul încoronării, astfel că supunerea teritorială era consfințită și prin voia Destinului. După mai multe lupte de gherilă și revendicare ale studenților scoțieni, în 1996 Piatra Destinului revenea liberă la Edinburgh.
La ieșire dai cu nasul in Palatul Parlamentului cu turnul ce poartă faimosul orologiul Big Ben cu cele patru fețe și dă ora exactă în acordurile grave ale clopotului greu de doar … 13 tone. În prezent Turnul Big Ben a îmbătrânit având 180 de ani și se înclină câțiva milimetri/an spre nord-vest.
Arunci privirea și dai de Tamisa iar pe malul opus se vede giganta roată London Eye construită în 1999 pentru trecerea în noul mileniu. A fost cel mai înalt reper din Londra până în 2012 când s-a înălțat The Shard of Glass care e de două ori mai mare. Nu poți să treci să nu observi sculpturile lui Dali cu elefanți cu picioare fragile stilizate de antilopă. O lume distorsionată a timpului și naturii, așa cum a redat-o foarte original și în pictură. Apropo, știți cum a ajuns să picteze tablourile celebre in care scurgerea timpului este foarte plastic redată ptin ceasul care pare să se scurgă pe o cracă? A avut un spirit de observație ieșit din comun. Întro vară a uitat o bucată de brânză pe creion în soare și când și-a amintit de ea și a vrut să o mănânce a observat ca aceasta de deformase chiar inestetic, prelingându-se pe creion și masă.
Mergând în jos pe Tamisa până la Waterloo Bridge trebuie ajungi obligatoriu în City . Sună bizar, Orașul ….. Tocmai în Londra unde totul e șlefuit de atâta istorie de luptă de putere, de intrigi, de cultură, bogăție și frumos? Da. Vezi că nu le știi pe toate? Mergi în CITY prin districtul Temple. De ce pe aici? Păi o să vezi! Nu o să-ți pară rău de plimbare. Știu că ai mers deja destul….. dar ce naiba, ești în Londra! Trebuie să o descoperi! Hm… Ziceam că știi că ai ajuns în Temple pentru că intri întro lume aparte, o entitate, o enclavă cu parfum de cavaleri Templieri. E un district încercuit de ziduri de apărare, cu curți minimaliste, pereți decorați cu blazoane cu miei și steaguri, o grădină retrasă cu trandafiri tot timpul anului, mai puțin acum, bănci pe care poți sa te așezi să visezi la acele vremuri. Dar dacă vrei să o poți face în liniște, nu te așeza acum. Nu te îneca acum ca țiganul la mal. Mai mergi puțin și dai de biserica Templierilor. E vegheată la ieșire de calul cu cei doi călăreți, un alt simbol al templierilor. Ei, ce îți inspiră statuia? Nu spune că ești obosit pentru că adevărata oboseală reiese din efortul călăreților. Nu poți rivaliza cu ei. Par doar o văicăreală vorbele tale de justificare. Privește-i! Plecați dintr-un cult al sărăciei și sacrificiul suprem în numele religiei papale, au făcut economii mergând pe jos, cu rândul, în loc să folosească câte un cal pentru fiecare călăreț. Ulterior au devenit primii care au inventat sistemul bancar și au dobândit averi impresionante cu puterea baterii de monede proprii cu acelaşi simbol: calul cu doi călăreți cu mantii albe. O fi ceva o organizare înrudită cu a furnicilor harnice? Zic si eu…. În biserică ghidul povestește că aici avea loc întâlnirea taberelor Inner Temple, Middle Temple și Upper Temple iar preotul ținea liturghia în așa fel ca să nu-i ofenseze pe nici un contribuabil, cele trei tabere stând practic față în față, nu unii în spatele altora. Era menținută deci o echidistanță perfectă. Desigur vezi din nou blazoanele cu mielul, cu crucea cu laturile egale. Efigiile cavalerilor templieri sunt încastrate în pardoseală, așa că trebuie să fii atent pe unde calci.
Luând-o pe străduțe înguste, asemănătoare Străzii Sforii de la noi, ajungi în City, Orașul Cetate patronat de Dragonul de piatra care are aripile desfăcute, gata de atac. Este simbolul protector al Londrei. De aici ajungi în cinci minute la Catedrala Sf Paul. Tot City -ul are 2,5 km pătrați, 7000 de locuitori permanenti si peste 300000 de persoane care lucrează aici. Are structura administrativă distinctă de restul Londrei: primar propriu. Ia calculează , cam ce densitate de locuitori este in zilele lucratoare acolo? Un fel de stat în stat cu impozite proprii. Este zona luxury a Londrei și cartierul financiar al Regatului Unit. Toate firmele adevărate au sediile aici, altfel înseamnă că “nu își permit asta”.
Catedrala Sf Paul în forma actuală este o bijuterie care este păcat să nu o vedeți. Deși bătrână, deja de 366 de ani, deține încă cel mai mare clopot mobil din Europa. Aici au avut loc funeraliile premierului Winston Churchill în 1965. Dacă nu aveți claustrofobie și reușiți să urcați scara în spirală cu 259 de trepte înguste, ajungeți la Galeria Șoaptelor unde te întorci cu fața la perete și șoptești, aproape în gând: Te iubesc! Partenerul din cealaltă parte a galeriei te va auzi cu siguranță! Frumos, nu? Toată construcția este la dimensiuni monumentale, domul fiind al 2-lea ca mărime după cel al bisericii Sf Petru din Roma. La Galeria de Piatra, în exterior priveliștea panoramică iți taie răsuflarea. Sau poate și înălțimea e de vină?
Chiar la ieșirea din Catedrala Sf Paul s-a păstrat o poartă de piatră și cărămidă unde o tăblița indică faptul că acolo este intrarea în ceea ce a fost odată primul templu masonic.
Ei, ce zici? Iți place Londra? Cam atât pentru o zi!
Mâine fă-ți timp pentru Tower Bridge, podul flamboaiant care se ridică și coboară pentru a lasă vasele să navigheze pe Tamisa și Tower of London, pușcăria regală protejată de Beefeaters în haine roșii și corbi vorbitori de limba engleză. Atenţie, nu-i provocați la dialog! Este interzis!
Poate luați o croazieră pe Tamisa să vedeți obeliscul cu 2 sfincși, alintat “Acul Cleopatrei” adus ” cadou ” din Egipt și să vă relaxați apoi la Greenwich pentru a călca pe buricul Pământului, meridianul zero și a vedea ora exactă data zilnic la 12:00 printrun mecanism special conceput cu câteva sute de ani inainte? El prevede să urce și să coborare o sferă roșie, mișcare vizibilă din port de către marinari. Cu ora 12:00 dată de sferă, busola si mișcarea soarelor calculau apoi tot traseul de maritim care urmau să-l facă. Ce, credeați că sfera din NY din Times Square este vreo invenție americană pentru Anul Nou? Nu, este doar reîntoarcerea la rădăcinile engleze și recunoșterea valorilor ce par apuse.
Poate vă întoarceți în Parcul St James și vedeți și Palatul Buckingham pe dinafară? Schimbarea garzii care este o paradă militară foarte atrăgătoare?
Dr Laura Popescu 