Dr Laura Popescu

Sanătatea în realitate vă privește! Rămâneți sănătoși!


Leave a comment

TIMP LIBER 9- CRAIASA ZAPEZII

Fereastra Mare din muntii Fagaras ian 2014

O iarna de criza?

Ce ne facem acum când nici anotimpurile nu mai sunt sigure? Cum inveti un copil ce inseamna iarna? Un copil prescolar cu nivel de gandire concreta, in care ca sa poata sa inteleaga, sa fixeze semnificatia unui cuvant si  notiune  noi, trebuie sa se ancoreze in realitatea obiectiva, palpabila? Este perioada acelui perpetuum mobile “de ce?” , in care isi construieste imaginea 3D din fragmente de puzzle. Iar iarna asta ii incurca cu cioburile de gheata dispersate ingrozitor de aleatoriu.

Iarna vine si pleaca precum o hoata. Adormi linistit si te trezesti noaptea cu ea la geam.

Matisori muntii Fagaras 02- ian 2014

Iar daca vrei sa “o infiezi” si sa ii arati ca tii cont de prezenta ei, chiar o apreciezi (ca doar este o frumoasa) si vrei sa-ti faci planuri de viitor in care sa o incluzi, brusc dispare , parca prin exercitiul unui mentalist. Si te lasa “cu ochii in soare”.

 

manastirea Sambata ian 2014 manastirea Sambata iedera ian 2014

Catina la Sambata ian 2014

Cum sa reactionezi in fata acestei nehotarari? Mai ca-ti vine sa te inchini…..

manastirea Sambatainterior ian 2014

De mici suntem avertizati de expresia “esti schimbator ca vremea”.

Asa ca sfatul meu este sa nu iti pierzi rabdarea. Prinde-o, surprinde-o si bucurate de ea. E pura ca apa de izvor dintro fantana.

fantanita de la Panicel 01

Daca vezi dincolo de bariera inghetata pe care o afiseaza, iarna te cucereste iremediabil.

panicel cherry chiciura 02

De ce ziua indragostitilor este iarna si nu vara? V-ati intrebat vreodata?

panicel trandafir chiciura 06

Persoanele aparent “reci”, retrase, taciturne, “dificile”, oare nu sunt capabile de cele mai profunde sentimente?

panicel iarba chiciura 03

Doar ca au o reticenta in disponibilitatea exprimarii adevaratelor sentimente.

panicel iarba chiciura 04

Dar daca ai sansa sa le faci sa isi deschida inima, atunci ai ai castigat un prieten pe veci.

Hai sa descoperi magia zapezii!

Foto Laura Panicel

picatura de gheata 01 panicel

gheata 01 panicel

Fereastra Mare din muntii Fagaras 02- ian 2014


Leave a comment

2013, ULTIMUL AN DE CRIZA

Mai este un pic și ceasul va bate în mod firesc, inevitabil, intrarea în Anul Nou!

Timpul este un perpetuum mobile. Nu întreabă pe nimeni nimic. El nu are nevoie de aprobarea sau permisiunea cuiva. Nu cere și nu îndeplinește directive și nu-l perturbă rugile sau lacrimile nimănui.  Nu face pauze de masă, nu are nevoie de relaxare și nu obosește niciodată.

Anul 2013 a fost un an cu ritm de goană. A epuizat pe rând pe toată lumea indiferent de vârstă, de profesie, de preferințe, de năzuințe. Nu a contat dacă țintele propuse au fost atinse sau au rămas doar schițe. A fost un an al concurenței. O cursă obiectivă contracronometru cu propria stare de confort, cu propriile temeri, cu propriile nevoi si aspirații. O cursă subiectivă, amintind de legea junglei, în lupta cu ceilalți. Nu există decât reacții instinctuale. Totul pare o amenințare sau o curtenire mai mult sau mai puțin personală, ca într-un dans de flamenco. Pasiune extremă, orgolii lezate, ezitări, vendete, văicăreli.

Anul 2013 poate fi privit ca un an de pedeapsă pentru egoismul, indiferența și autosuficiența multora dintre noi. Dar dacă astea sunt sursele “de proastă inspirație” ale lui 2013, haideți să le îndreptăm. Stă în puterea fiecăruia dintre noi! Acordul global de pe vremea comunismului este o utopie. Nu așa motivezi un bulgăre de zăpadă care vrei să îl rostogolești pe plan înclinat, să-l urci pe deal. Hai sa punem toți umărul. Nu vreau să mai aud: ” Eu nu mai pot!”, ” Nu poți să o faci contracurentului!”, “Crezi că o să-ți facă cineva statuie pentru asta?”, ” Te lupți cu morile de vânt!”, ” Eu am învățat să mă menajez!” , “E și mâine o zi!”,” Lasă că merge și așa!”.

Cum găsesc oamenii motivația să își schimbe un comportament?

Se spune tot mai des că gândurile fiecăruia dintre noi se exteriorizeaza prin reacții față de o situație dată. Reacția este întărită apoi de o atitudine, un tip de comportament și în final printrun stil de viață.

Când reușim să ne transformăm? Care sunt motivațiile? Situațiile limită care ne emoționează: frumosul, îndrăgostirea, propria boala grava sau a unei persoane iubite,  schimbarea casei, a școlii, a locului de muncă, deziluzia în dragoste, separarea sau pierderea unui părinte, a persoanei iubite, a unui copil. Declicul este aproape instantaneu. Unele ne dau aripi, altele parcă ni le taie.

Dar dacă nu ne încadrăm în situațiile enumerate, situații care sunt reacție la ceva exterior? Aici ne încadrăm defapt marea majoritate. Cicăleala celor care spun că ne vor binele, rămâne ” o cicăleală”. Personajele în cauză sunt “optimiști irecuperabili”, niște ” aerieni care nu au dat încă de greu”.

Permiteți-mi să fac o rectificare! Noi optimiștii am avut cel puțin o viață la fel de normala ca a tuturor, fără a fi scutiți de eșecuri, ezitări, decepții, separări și pierderea poate chiar a multor dintre persoanele considerate adevărați piloni în dezvoltarea personală.

Dar am învățat să avem curajul de a merge mai departe către o țintă. Nu am rămas în bătaia vântului! Poate că ținta nu a fost totdeauna bine aleasă, dar am avut o experiență proprie incontestabilă cu bucurii și dureri. Și nu am rămas paralizați de propriile neîmpliniri, ci am cutezat să trecem peste tot și să pornim să trăim din nou, cu noi aspirații.

Cum găsești motivația lăuntrică?

Nu rămâne căzut la pat! Fă mișcare, exerciții fizice, sport, plimbări! Oboseala fizică descarcă endorfine care dau o stare de bine, de satisfacție. Continuă să te perfecționezi, să te califici! Familia și prietenii sunt panaceu universal. Ciocolata în cantități mici face minuni. Nu încerca alcoolul!

Totul este trecător pe lumea asta! Fiecare avem un scop în viața asta și o jumătate care ne caută. Unii par că seamănă dar defapt nu răsar să fie cei sortiți nouă.

Vă rog să aveți încredere în ceea ce faceți. Incercați să vă schimbați starea de disconfort. Și pentru că nimeni nu s-a născut învățat, aveți dreptul să greșiți!

Nimic nu este întâmplător în lumea asta. Faci bine, ți se întoarce bine! Faci rău, mai devreme sau mai târziu ți se întoarce răul.

În fiecare moment suntem puși să alegem între “da” sau “nu”. Conștient sau inconștient facem asta personal. Nu ne lăsăm și nu putem învinovății pe nimeni pentru alegerile noastre. Și ce aceea suntem responsabili pentru asta.

Nu părinții sunt cei care ne conduc când sunt copii. Ei oferă niște posibilități de evoluție filtrate prin experiența lor de viața și tendința lor de protecție. Alegem să acceptăm ofertele sau nu.

Nu cel care aduce mai mulți bani în casă ne oferă viața care o ducem! Este o ofertă pe care o acceptăm sau nu! Ne complacem sau nu cu asta. Încercăm să schimbăm sau nu situația.

Nu violența în familie este ” un rău necesar”! Cine o acceptă, este propria alegere!

Nu numai capetele sunt putrede! Suntem interconectați și puterea maselor este nebănuită. Haideți să ieșim din letargie!

Nu pot, nu este o scuză. Nici măcar în fața unui copil. Străduiește-te să găsești soluția. Ți-ai fixat ținta pentru fiecare fază a vieții?

Învață că ORICE ESTE POSIBIL! Totul depinde de tine! Doar de alegerea ta de a ieși din starea de contemplare, de refugiu, de autosatisfacție. Hai ca poți!

Hai să ne propunem să ieșim din criză! Ce au nemții și nu putem avea și noi? Au doua capete? Au patru maini? Au ziua cu mai multe ore?

Hai că se poate! Se deschid granițele și accesul la muncă!

Hai că se poate!