Dr Laura Popescu

Sanătatea în realitate vă privește! Rămâneți sănătoși!


Leave a comment

LA MULTI ANI, ROMÂNIA!

Suntem români și simțim românește indiferent unde ne-ar purta viața.

Asta se întâmplă pentru unii zilnic, pentru alții mai rar, dar sămânța este sădită în fiecare, ca o genă în arsenalul ADN, ca o Ană în Mănăstirea Meșterului Manole. Și ne simțim mândri și rezonăm cu vibrațiile bune fiecărei celule, și ne rușinăm și ne renegăm aceleași origini când ne simțim frustrați sau neîmpliniți. Și desigur, avem o ” capră ” după care ne mistuim să ne îngrijim, fie că e proprie sau doar a vecinului. Ne place să vedem “dincolo de lucruri”, să căutăm izvorul vieții, să simțim “dincolo de simțuri”.

Ăștia suntem noi, Românii! Unii “pur-sânge”, alții “altoiți”, unii cu aromă de sărmăluțe în foi de viță-de-vie, alți de varză murată, unii condimentați cu paprika, alți cu vanilie, unii cu briză de munte, alții cu briză de mare. Avem o mare diversitate și o și mai mare inteligență. Am rămas România. Totul este să ne adunăm (și putem face asta), să putem spune ce gândim (și deja facem asta) și să ne apucăm de muncă (cu spor, fiecare), de fiecare dată când e nevoie.

Și unde vezi mai bine toate aceste elemente sintetizate decât în arta olăritului? Am întâlnit o persoană deosebită, cu un farmec personal fascinant dat de modestia și prestanța sa și darul natural de a depăna povești adevărate de viață, trăite sau culese prin periplul său prin țară. Este doamna farmacistă Dorina Mureșan care și-a consacrat cei 74 de ani împliniți comuniunii cu natura prin dubla calitate de farmacist și salvamontist, prin tradițiile olăritului realizând două muzeele autentice și unice în România: Muzeul Istoriei Farmaciei Românești de la Pitești și Muzeul ceramicii Românești, mic tezaur folcloric, găzduit în propria casă. Vizita în casa Domniei Sale este un prilej de bucurie, de incursiune în istoria neamului românesc. Astăzi vom trece in istorie, pe scurt, olăritul autentic românesc. Si dovadă că este autentic o arată și semnăturile artizanilor olari, nume devenite de referință în această formă de exprimare a artei. Și pentru că sunt ardeleancă, încep cu Corundul.
Corundul este reprezentat azi de meșterul olar Pall Agoston cu ceramica albastră și motivul floral al lalelei.

IMG_3734 IMG_3735

și Gyorfi Imre cu ceramica verde și motivele florii de colț, stelei, spiralei vieții și a cocoșului de munte.

IMG_3738 IMG_3739 IMG_3741

Nu vă uitați ciudat, la Baia Mare am întâlnit olar cu nume maghiarizat dar se simtea foarte român și preluase datina din tată în fiu, gata să o lase la rândul său cu limbă de moarte fiicelor și nepoților săi.
Dar să trecem dincolo de Carpați și să cunoaștem motive dacice și culori telurice, așa cum le interpretează artiștii locali de la Horezu. Doi frați au devenit nume de referință. Este vorba despre Stelian Ogrezeanu care impresionează plăcut atât prin desen cât și prin basorelief redând motivele spicului de grâu, al spiralei vieții, penele de păun,

IMG_3742 IMG_3743  IMG_3748 IMG_3746

și de Victor Ogrezeanu care este inspirat de brad și de cununa de flori mai mult sau mai puțin stilizată… ” soarele și luna, mi-au ținut cununa”….

IMG_3750 IMG_3751 IMG_3752 IMG_3753

Să nu uităm că ceramica de Horezu înseamă și Eufrosina Vicșoreanu și multe alte nume de artiști.

IMG_3759 IMG_3760
Dar vorbeam de diversitate și e păcat să nu menționăm ceramica de Negrești Oaș. Ei, aici bucuria vieții este la ea acasă: culori, culori și mai multe culori.

IMG_3754
Miercurea Nirajului din Mureș este reprezentată aici de farfuria albastră ce amintește de ouăle încondeiate din Bucovina deși motivul floral este laleaua.

IMG_3755
Și dacă iar sărim Carpații dar spre est, atunci artistul Colibaba este “piatra de căpătâi” a Rădăuților. Atât el cât și grupul de acolo fac o ceramică cu povești de viață.

IMG_3756 IMG_3757

De la poveștile ceramice concrete de viață, sari lângă Muntele Găina la ceramica Halmagiu de Arad și simți că faci un salt de exprimare modernist pentru lupta dintre lumină și întuneric.

IMG_3761
Iar mai apoi olarul Marin Ciungulescu s-a identificat cu ceramica de Oboga jud Olt.

IMG_3762 IMG_3763

Ceramica de Piscu de Ilfov face și ea parte din Muzeul ceramicii gazdei noatre de astăzi, doamna farmacistă Dorina Mureșan.

IMG_3764

Poate părea ciudat că am ales să scriu de ziua Marii Uniri, de ziua României despre acest muzeul dar după această vizită am simțit că acumulez o parte din esența și autenticitatea românilor de pretutindeni. Ca să fii autentic înseamnă să rămâi tu chiar dacă uneori ți-e greu, să fii original chiar dacă nu placi mereu, tuturor. Am simțit că sunt mândră că sunt româncă. Și am simțit o bucurie în plus să o împărtășesc cu voi, azi 1 Decembrie 2014.

LA MULȚI ANI, ROMÂNIE DRAGĂ!

LA MULȚI ANI DRAGI ROMÂNI!

 

Advertisements


Leave a comment

POVESTEA OLARITULUI, DE CE NU?

Am o atracție pentru ceramica tradițională. “E anacronică”, parcă aud ceva voci acolo în spatele ecranului! Ei bine, eu zic să nu rămânem prizonierii primului impuls și să “ascultați ” povestea mea referitor la ceramică.

Noua era tehnologică cu plasticuri omniprezente începe să dea semne de “oboseală” și șchioapătă  din ce în ce mai tare. Păi totul era plastic și culmea, nu socialismul era de vină: pahare, farfurii, căni, mobilier, decorațiuni, covoare, haine, sticle, chiar pereți de case. “Modern” se vroia la un moment dat să fie parcă sinonim cu “plastic”.

Și uite așa, lemnul “s-a dat la fund” deși știa dintotdeauna foarte bine să plutească, ceramica s-a spart și chiar a fost călcata în picioare deși este sora mai mică a pietrei trainice,  sticla era dezavuată iar cristalul “decadent” șters parcă cu buretele.

Mamele și bunicile noastre mai ascundeau cu nostalgie câte ceva pe care îl numeau autentic, dar asta în vitrină, în umbră, ca nu care cumva să atragă comentarii rău-voitoare.

Toate noile consumabile duceau inevitabil la dezvoltarea unei ramuri industriale, crearea de locuri de muncă, creșterea consumului dar distrugeau altele și omorau vechile tradiții, dovedite mult mai sănătoase în final.

Știți că apa minerală îmbuteliată în recipiente de plastic are termen de garanție? Plasticul distruge calitatea și aspectul până și al apei de izvor dacă trece mai mult timp. Deci nu este inofensiv.

Uite așa am început să îmi redefinesc valorile și pe măsură ce am observat și învățat, am redescoperit bogația spirituală a olăritului și ceramicii. Poveștile spuse de olari sunt încărcate de emoție.

Ceramica românească de Horezu are motive populare întâlnite chiar pe oalele dacice: rozeta solară, funia sub formă de spirala vieții, spicul de grâu. Desigur sunt și motive mai noi: pomul vieții, cocoșul, coada de păun. Pomul vieții este mărul din biblie. Cocoșul este vestitorul unui nou răsărit de soare. Coada de păun înseamnă la prima impresie frumusețea, dar ochiul care se conturează poate fi și simbolul protecției divine.

ceramica de horezu

Rozeta solară este regăsită și la distanță mare de Horezu, în Maramureș. Realizată mai simplist sau mai complex, crucea avea să fie adăugată în timp, ca simbol al creștinătății și protecției divine. La Muzeul Satului Maramureșean din Sighetul Marmației se organiza anual chiar un Târg de Olărit pentru a transmite noilor generații această tradiție.  Și uite așa, călătorind,constați din lucrurile simple, esența și unitatea acestui popor. Te-ai fi gândit la asta când am început povestea?

motive populare din maramures

Despre ceramica de Cucuteni nu am imagini întrucât muzeul pare să fie întro infinită renovare.

Avem desigur și influente și motive populare foarte frumoase de la etnicii maghiari în ceramica de Korund unde motivul principal este cel floral sau porumbelul.

ceramica 02

Dar cum stau cu olăritul alte popoare?

Ceramica de Vallurie din Franța are cu totul alte motive. Picasso a redescoperit-o și a încurajat-o să se dezvolte. Motivele sunt cu animale din ogradă sau legume și flori mediteraneene.

 

castron ceramica Vallurie_farfurie ceramica de Vallurieset olive de ceramica Vallurie

Nici olarii scoțienii nu au abandonat ceramica tradițională chiar dacă lutul nu are întotdeauna textura uniformă cu care ne-am obișnuit la noi.

ceramica scotiana

Odată cu apariția imperiilor vestice și descoperirea Chinei cu porțelanul din caolin, ceramica a căpătat o nouă perspectivă.

Olandezii au început să creeze porțelanul de Delft, copiind inclusiv pigmentul albastru chinezesc.

ceramica olandeza

Englezii au mers mai departe și, tot prin culori vegetale cu care îmbibau o bucată de pânză cusută pe care apoi o presau pe fiecare ceașcă în parte, decorau original noile seturi de ceai și de cafea. Procedeul dura mai multe zile dar rezultatul este superb și se puteau realiza serii limitate care încântau ochiul celui care bea din acea ceașcă.

ceramica englezeasca

Dar cum rămâne cu greii porțelanului din ținuturile Tării Soarelui? Picturile peste glazura albastru-cobalt sunt pur și simplu opere se artă!

ceramica japoneza de sake

 

Și despre porțelanul chinezesc care a fermecat tot vestul, ce să mai spui? Este greu să vorbești în câteva cuvinte când istoria artei are o tradiție de câteva mii de ani. Poți doar să îl admiri și să speri că ai închis la timp gura rămasă deschisă de mirare.

ceramica chinezeasca

Revenind la începutul discuției nostre, îmi înțelegi slăbiciunea pentru tradițional și oful meu cu plasticul?

Caută și tu în povestea ceramicii și vei avea surprize foarte plăcute.
Week-end plăcut!